Monthly Archives: februarie 2011

PROGRAMUL „COSUL SAPTAMANAL”

Pentru a veni in intampinarea solicitarii clientilor, microferma ecologica Biodumbrava doreste sa initieze incepand cu acest an programul “cosul saptamanal”.
Clientii care doresc sa se inscrie, vor deveni clenti permanenti si in urma semnarii unui contract de colaborare cu Intreprinderea Individuala Dumbrava Ion Alexandru – forma juridica a microfermei ecologice Biodumbrava, vor primi acasa coletul cu produsele bio comandate.
Distributia se va executa o data pe saptamana iar ziua de distributie va fi intr-o singura zi pentru toti clientii. Aceasta zi va fi stabilita de comun acord si va fi executata de catre un serviciu de transport specializat cu care I.I. Dumbrava Ion Alexandru va incheia contract, sau in cazuri extreme de catre distribuitor.
Clientii permanenti vor plati contravaloarea „cosului saptamanal” si contravaloarea transportului la primirea coletului cu produsele bio de sezon.
Contractul de colaborare privind “cosul saptamanal” se face pe timp de un an incepand cu data de 15 aprilie 2011.
Inscrierea se face in ordinea solicitarilor incepand cu 01.03.2011 in functie de numarul de locuri disponibile.
Deoarece numarul de locuri este limitat, sugerez clientilor care doresc

sa devina clienti permanenti sa solicite contractul de colaborare pentru a fi completat si semnat, numai dupa semnarea acestuia clientii vor fi beneficiarii programului “cosul saptamanal”.
Pentru informatii suplimentare va rog sa sunati la tel: 0724543869 sau mail dumbravamarin@yahoo.com.

HRANA BIO – CA MEDICAMENT

„… Zilele trecute, cineva de la televiziune a trecut pe la mine si m-a rugat să spun cateva cuvinte despre aroma hranei naturale. Am discutat, si mai tarziu l-am rugat sa compare ouale facute de gainile de la asociatiile agricole cu ouale facute de gainile mele care alergau libere prin livada. A descoperit faptul ca galbenusul oualor facute de gainile crescute la o ferma tipica de gaini erau moi si apoase, iar culoarea lor era un galben pal. A observat ca galbenusul oualor facute de gainile mele erau tari si erau de culoare portocaliu aprins. Cand batranul care conduce restarantul din oras a gustat unul din aceste oua naturale, a spus ca acesta era un “ou adevarat”, ca in vremurile bune si s-a bucurat ca si de o comoara pretioasa.
Sus in livada, sunt multe legume care cresc printre buruieni si trifoi. Napi, brusture, castraveti si dovlecei, alune, morcovi, crizanteme comestibile, cartofi, ceapa, frunze de mustar, varza, cateva specii de fasole si multe alte ierburi cresc împreuna. Discutia a ajuns la intrebarea daca nu cumva aceste legume care cresteau intr-o maniera semi-salbatica aveau un gust mai bun decat legumele crescute in gradina sau cu ajutorul fertilizatorilor chimici. Cand le-am comparat, gustul era complet diferit si ne-am dat seama ca legumele “salbatice” aveau o aroma mai bogata. I-am spus reporterului ca atunci cand legumele sunt crescute intr-un camp pregatit special li se adauga fertilizatori chimici, azot, fosfor si potasiu. Dar cand legumele sunt crescute cu sol imbogătit natural cu materie organica de ierburi si buruieni, ele obţin o dieta mai echilibrata de nutrienti. O varietate mai mare de ierburi si buruieni inseamna ca o varietate mai mare de nutrienti si micronutrienti esentiali sunt disponibile pentru legume. Plantele care cresc intr-un mediu asa de echilibrat au o aroma mai buna. Ierburile comestibile si legumele salbatice, plantele care cresc pe munte si pe pajisti, sunt foarte bogate in elemente nutritive si sunt bune si ca medicamente. Hrana si medicina nu sunt doua lucruri diferite: ele sunt fata si dosul aceleiasi monezi. Legumele crescute cu chimicale pot fi mancate ca hrana, dar nu pot fi folosite ca medicamente.
Legumele care sunt mai apropiate de stramosii lor sunt cele mai gustoase si mai hranitoare. De exemplu in familia de plante care include usturoi, prazul, ceapa verde si ceapa cu bulb sunt bogate nutritional, bune ca ierburi medicinale si de asemenea folositoare ca tonic general. Totusi din variate motive, omul modern prefera gustul legumelor care s-au departat de starea lor salbatica.
Hrana care s-a departat de starea ei naturala si cea crescuta cu substante chimice sau intr-un mod complet artificial, dezechilibreaza chimia corpului. Cu cat devine mai dezechilibrat organismul unei persoane, cu atat mai mult acesta isi doreste hrana artificiala. Aceasta situatie e foarte periculoasa pentru sanatate. Sa spui ca manancarea unei persoane este doar o chestiune de alegere, e inselator, deoarece o dieta nenaturala sau exotica creeaza greutati si pentru producatorii locali.
Hrana care e cea mai apropiata e cea mai buna pentru om, iar cea pentru care trebuie sa se zbata cel mai mult sa o obtina e cea mai putin sanatoasa. Ca sa spunem asa, daca cineva accepta ce are la îndemana, toate merg bine. Daca oamenii care traiesc in acesta regiune mananca doar hrana care poate fi crescuta aici, nu va exista nicio greseală. Astfel te alegi cu cea mai buna hrana, are gust si e si buna pentru organism.
Carnea si celelalte produse de import sunt un lux deoarece au nevoie de mai multa energie si resurse decat legumele si cerealele traditionale produse local. Inseamna ca oamenii care se limiteaza la o dieta simpla si locala muncesc mai putin si folosesc mai putin teren deoarece produsele lor nu sunt solicitate iar in prezent tot mai multi oameni au un apetit crescut pentru mâncarea de lux.
Daca vom avea o criza a hranei, nu va fi provocata de productivitatea insuficienta a naturii, ci de extravaganţa dorinţelor umane”…. *

* Articolul de mai sus este preluat din cartea „Revolutia unui spic” pg.50-53 / autor – cel mai mare cercetator si reinstaurator al tehnicilor de cultivare naturala din Japonia d-l Masanobu Fukuoka – aparuta in 1978.

Am tinut sa prezint fragmentul de mai sus deoarece in prezent sunt controverse si discutii legate de gustul si valoarea nutritiva a legumelor si fructelor crescute intr-un sistem bio in comparatie cu cele crescute in mod industrial si care sunt mari, tari si frumos colorate.

CELE ZECE PURUNCI PENTRU PRODUCATORII BIO

1. Sa fii cinstit cu pamantul;
2. Sa fii un parinte bun cu plantele si sa intervii numai in cazul unor dezechilibre majore;
3. Nu folosi substante de sinteza care pot dauna echilibrului natural;
4. Sa ai grija de fructe si de seminte;
5. Fii bun observator si ajuta la dezvoltarea echilibrelor in natura;
6. Sa fii intr-o simbioza continua cu natura si niciodata in contradictie;
7. Sa fii corect cu clientii;
8. Sa-ti ajuti si sa-ti respecti colegii fermieri producatori bio;
9. Informeza-te continuu si informeaza tanara generatie;
10. Fii cunoscut si lupta pentru drepturile tale.

CLIENTUL NOSTRU – STAPANUL NOSTRU

„Cumparatorii au în general impresia ca ei nu au nimic de-a face cu producerea poluarii agricole. Multi dintre ei solicită hrana care nu a fost tratata chimic. Dar hrana tratata chimic este un răspuns tot la preferintele consumatorului. Cumparatorul este cel care cere si solicita produse mari, stralucitoare, nepatate si cu forme regulate. Pentru a satisface aceasta cerere, au ajuns sa se foloseasca urgent substante chimice care nu au mai fost folosite pana acum. Cum am ajuns în aceasta situatie proasta? Oamenii spun ca nu le pasa daca porumbul este drept sau îndoit, si ca legumele si fructele nu trebuie neaparat sa arate bine pe dinafara. Dar haideti sa aruncam o privire asupra pietei de gros si o sa vedem cum pretul răspunde cererilor clientilor. Daca legumele sau fructele arata putin mai bine, ai sa platesti cu 10 sau 20 %  mai mult la kg. Cand legumele sau fructele sunt clasificate “Mici”, “Medii” sau “Mari”, preţul pe kg se poate dubla sau tripla de la o marime la alta.

O alta problema este disponibilitatea cumparatorului de a plati preturi mari pentru hrana produsa în extra-sezon, aceasta a contribuit de asemenea la folosirea metodelor artificiale si a substanţelor chimice. Legumele si fructele crescute in sera pentru a fi vandute iarna si primavara au ajuns la preturi de 10 sau 20 de ori mai mari decat cele produse in sezon. Mai mult, un agent de colorare care nu se mai folosea de cativa ani, a început din nou sa fie folosit. Cu acesta, legumele si fructele devin pe deplin colorate cu o saptamana mai repede. În functie daca legumele sau fructele sunt vandute înainte sau dupǎ 10 octombrie, pretul se dubleaza sau tripleaza, asa ca producatorul foloseste acesti acceleranti chimici si dupa recolta tine legumele si fructele într-o camera de coacere pentru a le trata cu gaz. Totusi, deoarece legume si fructele sunt trimise prea devreme, înca nu sunt destul de dulci, asa ca se mai folosesc si niste îndulcitori artificiali. În general se crede ca îndulcitorii artificiali au fost interzisi, dar îndulcitorul cu care se spreieaza de exemplu – citricele nu a fost, deoarece se pune întrebarea daca intra sau nu în categoria substantelor chimice. În orice caz, aproape toata lumea îl foloseşte. Fructele si legumele sunt apoi duse la centrul de sortare pentru a fi împartite pe marimi mari si mici, fructele si legumele sunt apoi rostogolite la vale cateva sute de metri pe o banda. Zgarieturile si baterea fructelor si legumelor sunt comune. Cu cat este mai mare centrul de sortare cu atat mai mult sunt batute fructele si legumele pe aceste benzi. Dupa spalare, legumele si fructele sunt spreiate cu conservanti si un agent colorant este aplicat. În final se aplica un ultim retus, o parafina transparenta si fructul este lustruit de îti ia ochii. Deci, din momentul în care legumele si fructele sunt recoltate, pana ajung pe raft, se folosesc 5 sau 6 substante chimice. Asta daca nu tinem cont de substantele de tratare chimica impotriva bolilor si daunatorilor a ierbicidelor si a fertilizatorilor chimici folositi înainte de recoltare. Si toate acestea se datoreaza doar oamenlilor care doresc sa cumpere legume si fructe putin mai atragatoare si in extrasezon. Aceasta mica preferintă l-a pus pe producator, distribuitor si vanzator sa apeleze la metodele (o parte din ele) descrise mai sus”.*

* Articolul de mai sus este preluat din cartea „Revolutia unui spic” pg.44 / autor – cel mai mare cercetator si reinstaurator al tehnicilor de cultivare naturala din Japonia d-l Masanobu Fukuoka – aparuta in 1978.

Am tinut sa prezint aceste lucruri deoarece personal m-am  lovit de ele. In august 2010 am inchiriat o taraba in piata Dr. Taberei pentru a valorifica legumele bio produse in microferma ecologica Biodumbrava. Spre surprinderea mea de la acea data, cumparatorii din piata treceau pe langa produsele mele si nu le cumparau, chiar daca pretul era mai mic, pe motiv ca erau mai mici si nu erau mari, tari, rosii si stralucitoare.