HRANA BIO – CA MEDICAMENT

„… Zilele trecute, cineva de la televiziune a trecut pe la mine si m-a rugat să spun cateva cuvinte despre aroma hranei naturale. Am discutat, si mai tarziu l-am rugat sa compare ouale facute de gainile de la asociatiile agricole cu ouale facute de gainile mele care alergau libere prin livada. A descoperit faptul ca galbenusul oualor facute de gainile crescute la o ferma tipica de gaini erau moi si apoase, iar culoarea lor era un galben pal. A observat ca galbenusul oualor facute de gainile mele erau tari si erau de culoare portocaliu aprins. Cand batranul care conduce restarantul din oras a gustat unul din aceste oua naturale, a spus ca acesta era un “ou adevarat”, ca in vremurile bune si s-a bucurat ca si de o comoara pretioasa.
Sus in livada, sunt multe legume care cresc printre buruieni si trifoi. Napi, brusture, castraveti si dovlecei, alune, morcovi, crizanteme comestibile, cartofi, ceapa, frunze de mustar, varza, cateva specii de fasole si multe alte ierburi cresc împreuna. Discutia a ajuns la intrebarea daca nu cumva aceste legume care cresteau intr-o maniera semi-salbatica aveau un gust mai bun decat legumele crescute in gradina sau cu ajutorul fertilizatorilor chimici. Cand le-am comparat, gustul era complet diferit si ne-am dat seama ca legumele “salbatice” aveau o aroma mai bogata. I-am spus reporterului ca atunci cand legumele sunt crescute intr-un camp pregatit special li se adauga fertilizatori chimici, azot, fosfor si potasiu. Dar cand legumele sunt crescute cu sol imbogătit natural cu materie organica de ierburi si buruieni, ele obţin o dieta mai echilibrata de nutrienti. O varietate mai mare de ierburi si buruieni inseamna ca o varietate mai mare de nutrienti si micronutrienti esentiali sunt disponibile pentru legume. Plantele care cresc intr-un mediu asa de echilibrat au o aroma mai buna. Ierburile comestibile si legumele salbatice, plantele care cresc pe munte si pe pajisti, sunt foarte bogate in elemente nutritive si sunt bune si ca medicamente. Hrana si medicina nu sunt doua lucruri diferite: ele sunt fata si dosul aceleiasi monezi. Legumele crescute cu chimicale pot fi mancate ca hrana, dar nu pot fi folosite ca medicamente.
Legumele care sunt mai apropiate de stramosii lor sunt cele mai gustoase si mai hranitoare. De exemplu in familia de plante care include usturoi, prazul, ceapa verde si ceapa cu bulb sunt bogate nutritional, bune ca ierburi medicinale si de asemenea folositoare ca tonic general. Totusi din variate motive, omul modern prefera gustul legumelor care s-au departat de starea lor salbatica.
Hrana care s-a departat de starea ei naturala si cea crescuta cu substante chimice sau intr-un mod complet artificial, dezechilibreaza chimia corpului. Cu cat devine mai dezechilibrat organismul unei persoane, cu atat mai mult acesta isi doreste hrana artificiala. Aceasta situatie e foarte periculoasa pentru sanatate. Sa spui ca manancarea unei persoane este doar o chestiune de alegere, e inselator, deoarece o dieta nenaturala sau exotica creeaza greutati si pentru producatorii locali.
Hrana care e cea mai apropiata e cea mai buna pentru om, iar cea pentru care trebuie sa se zbata cel mai mult sa o obtina e cea mai putin sanatoasa. Ca sa spunem asa, daca cineva accepta ce are la îndemana, toate merg bine. Daca oamenii care traiesc in acesta regiune mananca doar hrana care poate fi crescuta aici, nu va exista nicio greseală. Astfel te alegi cu cea mai buna hrana, are gust si e si buna pentru organism.
Carnea si celelalte produse de import sunt un lux deoarece au nevoie de mai multa energie si resurse decat legumele si cerealele traditionale produse local. Inseamna ca oamenii care se limiteaza la o dieta simpla si locala muncesc mai putin si folosesc mai putin teren deoarece produsele lor nu sunt solicitate iar in prezent tot mai multi oameni au un apetit crescut pentru mâncarea de lux.
Daca vom avea o criza a hranei, nu va fi provocata de productivitatea insuficienta a naturii, ci de extravaganţa dorinţelor umane”…. *

* Articolul de mai sus este preluat din cartea „Revolutia unui spic” pg.50-53 / autor – cel mai mare cercetator si reinstaurator al tehnicilor de cultivare naturala din Japonia d-l Masanobu Fukuoka – aparuta in 1978.

Am tinut sa prezint fragmentul de mai sus deoarece in prezent sunt controverse si discutii legate de gustul si valoarea nutritiva a legumelor si fructelor crescute intr-un sistem bio in comparatie cu cele crescute in mod industrial si care sunt mari, tari si frumos colorate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s